În graba timpului, care ne copleșește cu mii de taskuri de rezolvat, Sfintele Sărbători de Paște sunt oaza de liniște de care avem nevoie, pentru a ne înviora spiritual. Suntem făcuți din sânge și carne, dar undeva în atâncul ființei noastre, avem o fărâmă din sclipirea divină, o bucățică spirituală. Iar oricât am crede sau nu în Dumnezeu, de Paște, bucuria ne înseninează inimile.
În aceste zile de sărbătoare, ne dorim să fim cât mai aproape de familie, trăind în armonie cu cei dragi, dar mai ales cu cele sfinte. Majoritatea participăm cu smerenie la Denii, trecem pe sub Domnul în Vinerea Mare și căutăm să ne reînnoim spiritual prin post, rugăciune și spovedanie. Totodată participăm la slujba de Înviere, ne aducem Lumina Sfântă acasă și luăm pască sfințită.
Bucuria se adună mărunt din aceste câteva clipe petrecute în sânul divinității și se menține odată cu prima felie de cozonac gustată și primul pahar de vin ciocnit în cinstea sărbătorilor, la masă. Suntem pui de daci, ținem la tradiție, iubim natura și plaiul mioritic. Dar mai ales, suntem creștini și-l avem pe Iisus mereu în gânduri.
Sărbători cu har, în inima Moldovei
Fac parte dintr-o familie de buni creștini, cu frică de Dumnezeu și respect față de tradițiile sfinte. De mică am fost crescută în preajma bisericii, am învățat să cred în puterea rugăciunii și totodată să caut permanent divinitatea. Dar uneori , în vâltoarea vieții, mă mai rătăcesc și eu pe drum…
Anul trecut însă, în preajma sărbătorilor pascale, sătulă de agitația orașului și tulburarea tuturor celor din jur, dornici să cumpere, să aibă și să facă, am plecat în cautarea celor sfinte, pe la mânăstirile din Moldova. Mi-am dorit să mă regăsesc pe plan spiritual, să-mi pun ordine-n gânduri și totdată să mă rog mai mult, dar mai ales m-am simțit chemată de frumusețea zonei.
Am fost dornică să intru în sufletul Moldovei, iar pașii să mă poarte pe urmele marilor voievozi, cândva stăpâni peste aceste meleaguri. Mi-am dorit să cunosc tainele Bucovinei, obiceiurile locale, dar îndeosebi frumusețile sfintelor locașuri de cult, precum Voroneț sau Putna.
În Bucovina, sărbătorile pascale sunt marcate de credințe sacre, ce dăinue de sute de ani. În Săptămâna Patimilor se ține post stric, iar cei ce mor, se crede că vor ajunge direct în Iad, Raiul fiind închis. Postul are menirea de a purifca sufletele îngreunate de patimi, dar și de a ne feri de dureri.
La Voroneț am poposit în Joia și Vinerea Mare. Slujbele Deniilor au adunt lume din toate colțurile țării și ne-au ținut uniți în rugăciune ore în șir. La momentul ocolirii mânăstiri, după Prohod, curtea era neîncăpătoare. Se spune că cel ce participă la denie va fi ferit de nacaz tot anul, iar dacă plouă, va fi un an bogat.
Slujba de Înviere am petrecut-o la Putna. Aici, Sfintele Sarbatori se simt cu și mai multă bucurie. Întreaga obște de călugări, dar și pelerinii se adună odată cu orele 23 pentru începerea slujbei. La miezul nopții cu toții am fost chemați să luam Lumina, iar cu lumânări continuu arzând, ne-am închinat și-am lăudat pe Domnul. Slujba s-a terminat spre dimineață, dar cele 5-6 ore petrecute în rugăciune, m-au făcut să mă simt și mai aproape de Dumnezeu.
La finalul slujbei, am luat cu toții sfânta anafură, iar cu mic cu mare , am fost invitați la masa. S-a mâncat abosolut orice, mai puțin carne. Ouăle roșii, drobul de pește, brânzeturile, cozonacul și pasca nu au lipsit. Cozonacul este bucuria de Paște, ne-a spune parintele Dosoftei. Când mâncăm cozonacul de Paște ne gândim și la Înviere și la bucurie și mai ales la comuniune.
Vinul roșu – sfântă licoare a clipelor de bucurie
Călugării au afinată și vin la masă, doar de Paște și de Cărciun. Aici am avut ocazia să gust câteva dintre cele mai gustoare categorii de vin roșu. Merlot demisec, roșu rubiniu, cu nuanțe fructate de zmeură, coacăze negre sau cireșe, Pinot Noir cu note de violete și Feteasca Neagră în nuanțe vișinii, cu aromă de prune uscate și scorțișoară. Toate ne-au înviorat spiritul și limba.
Personal, am rămas fascinată de Cabernet Sauvignon. Este un vin cu o strălucitoare culoare roşu-rubiniu, note de coacăze negre şi vişine coapte accentuate de arome vanilate! Un vin bun, sec, ce s-a armonizat perfect cu platoul de brânzeturi și prăjituri de casă. De la stareț, am aflat mai târziu că acest soi completează cu succes orice masă cu carne de vânat sau carne roșie. Ar fi mers bine după friptura de miel, dar fiind la mânăstire, ne abținem.
Tot de la el, am aflat că toate vinurile mai sus menționate fac parte din portofoliul Beciul Domnesc , de la care se mai aporvizionează și mânăstirea, ocazional. De altfel, sute de sticle cu vin din aceste feluri, vechi de secole, încă se află în cramele de piatră ale monumentului Beciul Domnesc, din Vrancea.
Monumentul Beciul Domnesc datează din secolul XVI și conform legendelor zonei este ctitoria marelui voievod Ștefan Cel Mare. În 1834, domnitorul Mihail Sturza, a intrat în posesia a mai multor hectare de vie și a două crame de piatră vechi de secole, una dintre ele fiind Beciul Domnesc. La porunca acestuia, monumentul a fost renovat și consolidat, fiind împodobit la intrarea în cramă cu o pisanie domnească , pe care se disting simboluri specifice Moldovei, dar și inscripția:
A stăpânitorului prințu al Moldavi Mihail Sturza v.v anul 1839, prin supusă slugă medelnicer Asanachi Panfile
Monumentul este un loc unde tradiția și istoria se simt la fiecare pas. Aici, truda oamenilor pentru a ține vii obiceiurile, se regăsește în fiecare strop al Măriei Sale, vinul. Este o sursă nesecată de inspirație, iar mai bine de 100.000 de sticle de vin respiră și devin mai bogate în liniștea de mormânt a cramei. Cele mai rafinate și vechi vinuri dateaza din anul 1949. Comoara Beciului Domnesc e martora trecerii noastre prin istorie.
Vin cu tradiție și anul acesta, la masa de Paște
M-am întors acasă cu sufletul împăcat și mulțumirea că încă mai există un dram de bunătate și speranță. În sânul mânăstirilor, gândurile tulburi și-au facut cale și au dispărut ca aburul în văzduh. Cele mai multe s-au risipit chiar la masă, în sinfonia clinchetelor de pahare cu vin și a tacâmurilor argintate. La plecare, înaltul călugăr ne-a dat, multora dintre noi, o sticla de vin, de care să ne bucurăm cu cei dragi, acasă.
De atunci o am în casă și mi-am propus să o desfac cu o ocazie specială. Dar ce eveniment poate fi mai special ca Sfânta Învierea a lui Iisus?!
Să închinăm așadar, un pahar de cabernet în cinstea marilor sărbători pascale și să nu uităm să fim mai buni, mai darnici și smeriți!
*sursa pozelor : AdobeStock, Pixabay, Beciul Domnesc și arhiva personală ; edit realizat în Canva
Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2024
Oana Alexandra T. 